Programul evenimentului

Keynotes:

(3 Decembrie – 5 Decembrie)

✓ Lore Korbei

 „Suntem un singur eveniment?!”

Procesul de la „eu” către „noi” și viceversa

În întrevederea cu P. Tillich din 1966, C.R. Rogers a spus că omul este „social fără speranță”, că el/ ea are o aspirație profundă către a fi în relații.

E. T. Gendlin a repetat adesea faptul că specia preferată a omului este omul, lucru bine știut și în dezvoltarea copilului. El a mai subliniat și că noi suntem organisme vii aflate într-un permanent schimb, într-o interacțiune continuă, adică „un singur eveniment”.

Dar diferențierile trebuie făcute pentru a ne înțelege între noi – inclusiv referitor la aspecte ce țin de intoleranță și agresivitate. Atât Rogers, cât și Gendlin au fost de acord că ceea ce este cel mai individual este totodată și cel mai universal; amândoi au recunoscut specificitatea extremă a fiecărui individ. Stabilind acest preambul, care ar fi implicațiile și provocările în practica noastră psihoterapeutică, precum și în cazul situației pandemice pe care o traversăm?

Bio

Lore Korbei, DSA, Master of Science

Psihoterapeut centrat pe persoană în Viena din 1986, supervizor și formator (OGWG) din 1996; coordonatoare a Focusing-ului în Austria, desemnată de către Institutul de Focusing din New York în 2001. A publicat articole într-o serie de cărți și reviste: pentru supervizare, pentru diverse tehnici terapeutice: encounter, visele în Focusing, perspectiva integrată centrată pe persoană – Focusing.

✓ Sheila Haugh
 „Suntem o planetă mică, dar cu o mare speranță”

Fotografiile din spațiu ne arată cât de frumoasă este planeta noastră în comparație cu cele pe care le vedem în jurul nostru. Nuanțele de verde, galben, albastru și alb ale uscatului, ale oceanelor și atmosferei dau naștere unor imagini impresionante, de neuitat. Plutim într-un spațiu întunecat și rece, fără a avea certitudinea că mai există viață altundeva decât pe planeta noastră.

Am trăit aici pe Pământ o perioadă fără precedent; perioadă care ne-a distanțat unii de ceilalți. Am simțit nesiguranță și teamă, și mulți sunt cei care au suferit o pierdere. Așa cum era de așteptat, în pandemie mulți dintre noi s-au simțit uneori singuri, temători sau intoleranți cu alții. În același timp, pandemia ne-a învățat să fim mai altruiști și preocupați față de ceilalți. Am văzut și am apreciat acțiuni de într-ajutorare și sprijin; milioane de alte fapte bune și caritabile rămân văzute și apreciate doar de către cei ale căror vieți sunt salvate sau susținute de către acele fapte.

În acest discurs voi prezenta o perspectivă care explică felul cum principiul organizator dat de tendința formativă ne ajută să ne găsim locul în Univers, și cum putem privi evoluția și viitorul nostru ca specie. Voi vorbi despre cum, la un nivel „micro”, tendința la actualizare ne susține, atât ca indivizi, cât și ca grup, să răspundem lumii în care trăim. Provocarea prezentului, în raport cu singurătatea, intoleranța, pandemia și criza climatică – este aceea de a întâmpina deceniile care urmează cu speranțe realiste, care să ne ofere energie și asumare.

Bio

Sheila Haugh este psihoterapeut centrat pe persoană, supervizor și mediator. A fost Președinta Asociației Britanice a Abordării Centrată pe Persoană, și este membru în consiliul Asociației Mondiale a Psihoterapiilor Centrate pe Persoană și Experiențiale (WAPCEP). Este autoarea a numeroase lucrări, a fost co-editor al mai multor cărți despre practica și teoria centrată pe persoană, iar recent a revizuit cartea lui Tony Merry, A învăța și a fi – în consilierea centrată pe persoană” (2020).

✓ Greet Vanaerschot

 „Singurătate și intoleranță: fenomene sociale sau nevoi de bază neîndeplinite?”

Oare singurătatea și intoleranța sunt fenomene sociale care se află în corelație cu o societate mai individualistă, aflată într-o permanentă schimbare? Sau sunt expresia unor nevoi umane de bază care încă nu au fost îndeplinite? Este singurătatea legată de lipsa contactelor sociale? Sau poți să te simți singur și cu o mulțime de prieteni în jurul tău? Cât despre intoleranță – oare devine tot mai accentuată în societatea noastră? Iar asta este o consecință a lipsei de empatie pentru semenii noștri? Dacă este așa, atunci din ce motive își pierd oamenii empatia unii pentru ceilalți?

Voi aborda toate aceste întrebări în discursul meu. Dacă putem înțelege ce semnifică singurătatea și intoleranța, cât și ce factori le determină, vom fi mai abili în a explora aceste sentimente în lucrul cu clienții noștri și îi vom ajuta să se conecteze mai bine cu ceilalți și cu sine.

Bio

Greet Vanaerschot, PhD, este psiholog clinician și psihoterapeut experiențial centrat pe persoană. Predă cursuri de psihoterapie și este coordonatoarea programelor de formare în psihoterapie la Universitatea din Anvers, Belgia, și lector principal în programele de formare în psihoterapie RINO din Utrecht, Olanda. De asemenea, își desfășoară activitatea în practica privată.

A publicat mai multe articole și capitole în cărți de psihoterapie centrată pe persoană și experiențială; este una dintre editorii Manualului de psihoterapie centrată pe persoană și experiențială” (Liaeter, G. Vanaerschot, G. Snijders, J.A. &Takens, R.J., 2008 – Olanda) și editor principal al cărților olandeze Empatia, arma secretă a psihiatrilor și psihologilor” (Vanaerschot, G., Nicolai, N. &Hebbrech, M., 2015) și Supervizarea ca proces” (Vanaerschot, G., Nicolai, N., &Daansen, P., 2021).

Masă Rotundă:

✓ Etică
✓ Cercetare

Pre-Simpozion

(2 Decembrie)

✓ Manu Bazzano
„Cum să îți iubești statisticile: Un scurt curs despre cercetarea post-calitativă și Abordarea Centrată pe Persoană”

În pofida diferențelor mari care există între ele, atât cercetarea cantitativă, cât și cea calitativă operează în cadrul paradigmei pozitiviste, care guvernează în prezent domeniul psihoterapiei. Ambele metode au neajunsuri în raport cu a surprinde și a filtra subtilitățile, complexitatea și varietatea experienței organismice umane. Acest scurt curs le va oferi participanților informațiile și uneltele necesare pentru a explora o a treia (non)modalitate, aflată într-un stadiu incipient de dezvoltare: cercetarea post-calitativă, o modalitate de investigare ce derivă din post-structuralism și din Teoria Critică, și care aplică unele dintre idei în sfera psihoterapiei, mai cu seamă în psihoterapiile centrată pe persoană și experiențială.

Cursul va fi experiențial, teoretic și va include exerciții de scriere. Participanții sunt rugați să se gândească la un subiect de cercetare anume, pe care doresc să îl exploreze.

Bio

Dr Manu Bazzano este autor, psihoterapeut/ supervizor în practică privată, cât și un lector și facilitator recunoscut la nivel internațional. Dintre cărțile sale enumerăm: „Re-vizionarea terapiei existențiale” (2020), „Nietsche și psihoterapia” (2019), „Re-vizionarea psihoterapiei centrate pe persoană” (2018), „Zen și terapia” (2017), „Terapia și contra-tradiția” (2016), „După Mindfulness” (2014), „Spectrul străinului” (2012), „Buddha a murit” (2006). A fost co-editor pentru Jurnalul de Psihoterapie Centrată pe Persoană și Experiențială, și este editor asociat pentru Sinele și Lumea – Jurnal de Psihologie Umanistă.

✓ Jo Hilton
„Împărtășindu-ne poveștile – Re(povestirea), Re(căutarea) și Re(descoperirea)”

Consilierea și psihoterapia sunt practici care se bazează pe experiența de a comunica povestea noastră unei alte persoane, fie că facem asta prin cuvinte, prin tăcerile noastre, prin imagini sau prin felul în care ne folosim corpul. Găsim modalități de a ne simboliza emoțiile, dorințele și nevoile, cât și acele aspecte ale lumii care ne sunt dragi – fie că este vorba despre idei, reguli sau ființe.

Atunci când ne povestim, ne căutăm și ne descoperim lumea, noi desfășurăm o muncă de re(căutător). Când ne restrângem curiozitatea la subiecte care pot fi înghesuite în tabele cu numere, sau când ne limităm la subiecte pe care ne simțim confortabil să le împărtășim, riscăm să pierdem ceva valoros.

Acest curs este despre a ne da permisiunea să fim deschiși către o varietate de forme de cercetare și să ne întrebăm cum pot acestea să contribuie la procesul de învățare. Vom interoga modalitățile prin care putem conceptualiza puterea în cadrul cercetării, și ne vom gândi la cum am putea întări acele voci (inclusiv cea proprie) care ar putea să rămână neauzite.

Vom analiza istoricul câtorva dintre „revendicările de adevăr” – felul cum diferite modalități de a desfășura cercetarea a contribuit la lărgirea sferei de cunoaștere în diferite moduri. Vom analiza ce se așteaptă de la noi atunci când trecem de la acțiunea simplă de a ne spune povestea, la o autoetnografie, sau când un text scris devine „a scrie ca formă de cercetare”. Vom reconsidera de asemenea studiul de caz, și vom analiza modul cum un studiu de caz poate să aibă o contribuție însemnată.

Veți putea lucra împreună, cu prezentări scurte și tematice, vor exista și ocazii de a împărtăși idei în grupuri mici.

Bio

Jo Hilton are experiență de lucru în domeniul artelor, fiind interesată să le ofere artiștilor ocazia de a face lucrul la care se pricep ei cel mai bine. După ce s-a format în consiliere și psihoterapie, ea a recunoscut puterea poveștilor în modul cum ne trăim viețile. Recent, a lucrat cu studenți de la Universitatea din Edinburgh, care vor deveni consilierii și cercetătorii viitorului.

 

Post-Simpozion

(6 Decembrie)

✓ Workshop cu Leonore Langner
„A fi în contact – Pre-Terapia în practica abordării centrate pe persoană”

Prima dintre cele șase „condiții necesare și suficiente” ale lui Rogers este ca două persoane să se afle „în contact”. În majoritatea psihoterapiilor, acest aspect aproape că este trecut cu vederea, fiind o condiție de bază subînțeleasă.

Dar dacă clientul meu are o capacitate limitată de a stabili un contact? Dacă are o formă de demență, sau limitări emoționale sau cognitive? Cum este atunci posibilă practica centrată pe persoană?

Cu Pre-terapia, Garry Prouty a propus o modalitate centrată pe persoană de a intra în contact în mod eficient cu acei clienți care au o condiție severă.

Acest atelier oferă o perspectivă asupra teoriilor Pre-terapiei și asupra experiențelor cu acei oameni ale căror capacități perceptive se află în afara standardelor obișnuite.

Folosind studii de caz, vom explora multitudinea de posibilități în stabilirea unui contact, și dificultățile asociate acestui proces.

Bio

Leonore Langner BA, psihoterapeut centrat pe persoană, psihoterapeut de grup, consilier, supervizor și sono-terapeut, își desfășoară activitatea în practică privată în împrejurimile Vienei, Austria.

Președinte al PCE Europe și trainer în Academia Peter Hess (Institutul Austriac de Terapie prin Masaj Vibroacustic).

Am oferit vreme de mulți ani terapie în secțiile geriatrice și de îngrijiri paleative, folosind Pre-terapia și metode non-verbale cu clienți aflați în stări vegetative.

Activitate de ateliere și conferințe.

 

✓ Dion Van Werde
„Pre-Terapia și lucrul cu momentele de pierdere a contactului”

Vor fi trecute în revistă principalele aspecte ale Pre-terapiei: contactul, funcționarea pre-expresivă, reflecții asupra contactului, înstrăinarea existențială etc. În acest atelier, cea mai mare parte din timp ne vom concentra pe a lucra în interacțiune cu participanții. În funcție de întrebările participanților – pot fi oferite jocuri de rol, demonstrații sau supervizarea exemplelor din practică.

Vom adresa în mod particular „lucrul în zona gri”. Aceasta se referă la cum putem proceda în momentele când, pe parcursul unei ședințe, contactul cu clientul este pierdut, iar clientul pare să dispară într-o lume proprie care ne apare drept intangibilă, de neînțeles, sau poate chiar stranie.

Bio

Dion Van Werde

Psiholog clinician belgian, MA., psihoterapeut centrat pe persoană, în prezent trăiește și lucrează în Germania. Este supervizor în Asociația Flamandă de Psihoterapie și Consiliere Centrată pe Persoană și Experiențială. Este membru în consiliul editorial al Organizației Mondiale de Psihoterapie Centrată pe Persoană și Experiențială. Trainer certificat și coordonator al Rețelei Internaționale de Pre-Terapie. A urmat formarea în Pre-terapie cu Garry Prouty în Chicago, SUA. Are publicații despre Pre-terapie (v. www.pre-therapy.com, la „Referințe”), este formator și supervizor pentru practicieni și grupuri, ține conferințe și ateliere în 4 limbi.

A lucrat peste 30 de ani în unități psihiatrice rezidențiale din Belgia, cu persoane care sufereau de afecțiuni psihotice, unde el și echipa sa au transpus Pre-terapia lui Prouty sub forma unei secții de gardă de terapie multidisciplinară. Acum trăiește în Germania și lucrează într-o instituție de reeducare și integrare ocupațională pentru persoane cu diverse dificultăți.

Contact: dionysius.vanwerde@gmail.com  

Tel.: 0049 1788872743

 

Lectures and workshops

 

Jean-Marc Randin, psiholog, psihoterapeut și formator în psihoterapie centrată pe client, Elveția.

 „Resentiment: când conflictul începe (și poate fi rezolvat) în noi înșine”

Reflecțiile pe care îmi propun să le dezvolt aici provin atât din practica mea de psihoterapeut centrat pe persoană, cât și din cea de facilitator de grupuri encounter. În aceste grupuri oamenii se străduiesc adesea să înțeleagă mai bine relațiile inter-umane și obstacolele din cadrul acestora, printr-o explorare de sine la un nivel profund.
Conflictele de acasă, de la serviciu, dintre membrii propriei familii ș.a.m.d. sunt frecvent dificultăți reale pe care persoanele venite în terapie încearcă să le rezolve. Pe măsură ce fac asta, ei trebuie să descopere și să înțeleagă care este sursa acestor conflicte.
Voi încerca să arăt cum, în aceste situații de viață, ura și resentimentele nu se nasc din faptul că o anumită persoană a trecut printr-o conjunctură dureroasă, chiar dacă această persoană a fost tratată foarte rău. Aceste sentimente provin din interiorul persoanei, adică noi creăm resentimente în interiorul nostru, și suntem răspunzători pentru acest lucru.
În domeniul psihosocial există o tendință accentuată de a considera adesea că o persoană care a trecut printr-o traumă este o victimă. Eu voi argumenta că această perspectivă este contraproductivă. Prefer să consider că persoana care a trecut printr-o traumă face ceva pentru a rezista tensiunii. Iar ceea ce persoana face în raport cu acea tensiune este de fapt aspectul important. Ea poate să dezvolte ură față de agresor(i), dar nu este necesar să facă asta.
Intenționez să demonstrez procesul prin care poate să se producă schimbarea, atunci când cineva este blocat în rolul de victimă care „nu poate să facă nimic”.

✓ Manu Bazzano

„Singurătate, interdependență și abordarea centrată pe persoană”

Ființele umane par să aibă două mari năzuințe: prima dintre ele este dorința de a relaționa și a stabili interacțiuni semnificative, dialog, conectare; a doua năzuință este înspre spațiu, singurătate și autonomie, dorința de a-ți satisface nevoia la fel de puternică de separare și individualitate. Dintr-un punct de vedere, toate legăturile de dragoste și dialogul dintre oameni reprezintă o încercare de a reconcilia aceste două năzuințe la fel de importante și de a ajunge la o „constanță”. Cum poate fi împlinită această reconciliere, atât în viață cât și în terapie, în vremuri de criză și mari schimbări la nivel global?

 

✓ Dion Van Werde

PRE-TERAPIE

„Pre-terapia“, o cale centrată pe persoană de a realiza reconectarea

În acest atelier, Dion va prezenta pre-terapia așa cum a fost ea dezvoltată de către dr. GarryProuty (1936-2009). Va arăta unde se plasează Prouty în lumea psihoterapiei centrate pe persoană și va demonstra această modalitate de lucru cu persoane care „au pierdut contactul” din diverse motive – precum psihoză, dizabilități mentale combinate cu probleme mentale, debutul demenței, sau care au momente de pierdere a contactului în timpul procesului de psihoterapie sau consiliere.

În pre-terapie, „contact” și „funcționare pre-expresivă” sunt concepte cheie. Ele ne ajută să definim un cadru de lucru în care toate comportamentele neobișnuite, de „pierdere a contactului”, sau așa zis „simptomatice” (precum este cazul în psihoze) – sunt privite ca având sens și reprezintă punctul de pornire pentru a consolida interacțiunea.

Metoda fenomenologică de a oferi „reflectări” înseamnă să numești și să descrii în mod empatic simpla realitate prezentă, într-un mod foarte concret și non-directiv. Acest travaliu de a stabili contactul invită persoana care este captivă în lumea sa, și care suferă din acest motiv, să se reconecteze cu lumea înconjurătoare, să intre în contact cu emoțiile sale și să relaționeze cu alții într-un mod inteligibil social.

A ieși dintr-o realitate izolată prin conștientizare sporită este sinonim cu o funcționare mai bună a contactului – și vice versa. Astfel se realizează progresul de la funcționare pre-expresivă la funcționare expresivă. Contactul este restabilit.

Contactul înseamnă reconectare și este un antidot pentru alienarea existențială.

 

✓ Lore Korbei (Viena),  Joachim Sauer (Salzburg)

ATELIER

În etapele târzii, Rogers accentua creativitatea viselor, cartea lui Gendlin„Lasă-ți corpul să-ți interpreteze visele” fiind editată în 1986. Lucrul cu visele aduce noi perspective, așadar noi modalități de a fi în relație cu sine și cu alții. După o scurtă introducere teoretică, vrem să punem accentul pe partea practică prin demonstrații.

Vom scoate în evidență „latura noastră întunecată”, aceea care nu ne este foarte accesibilă în timpul zilei.

 

 

✓ O privire asupra valorilor internalizate ale capitalismului neoliberalist. Dezvoltarea Scalei de Ideologie Neoliberal-Capitalistă(SINC)

Marc Alexander Dreßler, & Stephen Joseph

School of Education, University of Nottingham

În prezent, în cercetările care se fac privind cauzele „tulburărilor mentale” se pune un mare accent pe individualizarea suferinței umane. Cauzele sistemice ale suferinței umane par să prezinte un interes secundar. Perspectiva ACP propune o provocare acestei accentuări: soluția la psihopatologie înseamnă crearea unui mediu mai acceptant și cu mai multă empatie socială (Bohart, 2017). În loc de a fi intolerant la diferențele dintre indivizi și a-l învinovăți pe individ pentru propria sa suferință, cauzele „psihopatologiei” se află în condițiile de valorizare (Rogers, 1959).

Această lucrare investighează dacă sistemul capitalist neoliberal, în care neoliberalismul reprezintă nucleul ideologic, iar capitalismul – forța structurală, creează cumva condiții de valorizare. În acest scop, a fost creată o scală de ideologie neoliberal-capitalistă (SINC). Prin intermediul unui chestionar online, 156 de participanți au completat atât SINC, cât și Scala Autenticității (Wood et al., 2008). Participanții care au obținut scoruri mari la SINC, au obținut de asemenea și scoruri semnificativ mai mari la sub-scala privind înstrăinarea de sine, din cadrul Scalei Autenticității. Nu au fost observate corelații semnificative între SINC și alte două sub-scale, Acceptarea influențelor externe, și Viață autentică. Acestea ar putea indica faptul că neoliberal-capitalismul este într-adevăr o condiție de valorizare care ne împiedică să ne accesăm procesele intrapsihice, în special pe acelea pe care Bohart le grupase sub denumirea „înțelepciunea auto-organizatoare” (Bohart, 2017). Această înstrăinare de sine ar fi ea însăși una dintre cauzele singurătății și intoleranței. Reprezintă o izolare de sinele nostru autentic, cât și o intoleranță față de modalități de a fi care diferă de idealurile ideologiei neoliberal-capitaliste. Se poate dovedi important pentru noi ca psihoterapeuți, în special ca terapeuți centrați pe persoană, să analizăm influența ideologiei neoliberal-capitaliste asupra clienților noștri, dar, și mai important, asupra noastră înșine. Congruența unui terapeut este una dintre condițiile necesare și suficiente ale schimbării personalității în terapie (Rogers, 1957). Dacă suntem înstrăinați de noi înșine, riscăm să perpetuăm condițiile de valorizare neoliberal-capitaliste.

Referințe

Bohart, A. C. (2017). O perspectivă centrată pe client asupra „psihopatologiei”. Psihoterapie centrată pe persoană și experiențială, 16, 1, pp. 14-26.

Rogers, C. R. (1957). Condițiile necesare și suficiente ale schimbării terapeutice. Journal of Consulting Psychology, 21, pp.95-103.

Rogers, C. R. (1959). O teorie a terapiei, a personalității și a relațiilor interpersonale, așa cum a fost dezvoltată în cadrulul psihoterapiei centrată pe client. În: Koch, S. (Ed.) (1959). Psihologie: un studiu al științei, studiu 1, volumul 3. New York: McGraw-Hill, pp. 184-256.

Wood, A. M., Linley, P. A., Maltby, J., Baliousis, M. și Joseph, S. (2008). Personalitatea autentică: o conceptualizare teoretică și empirică și dezvoltarea Scalei de Autenticitate. Journal of Counselling Psychology, 55, 3, pp. 385-399.

 

Grupul Encounter al PCE, pe tema Simpozionului

Asociația PCE Europe, cea care patronează acest Simpozion,  desfășoară demersuri pentru a-și merita numele de „rețea” – în spiritul acestei rețele, recent a luat naștere Grupul Encounter PCE. Pe această cale, dorim să oferim un cadru care facilitează contactul și schimbul de experiență între colegii noștri din mai multe țări. Sperăm ca oferindu-le membrilor noștri posibilitatea de a se cunoaște la un nivel individual și profund, în mod personal, să construim punți de legătură de la persoană la persoană, chiar peste granițele naționale.

Abordarea noastră specială oferă grupuri Encounter, care reprezintă o oportunitate plină de forță în aceste vremuri dificile, prin faptul că facilitează contactul – o resursă prețioasă.

Despre asta ne vorbește acest Simpozion.

Grupul Encounter PCE își dorește să facă acest lucru în mod activ, prin a se întâlni pentru prima dată nu doar online, ci față în față (dacă Simpozionul poate avea loc față în față), și prin a se concentra pe tema Simpozionului, „Singurătate și intoleranță”.

Echipa organizatoare a Grupului Encounter pe durata Simpozionului:

Leonore Langner BA, APG•IPS, Austria

Psihoterapeut centrat pe persoană, psihoterapeut de grup, consilier, supervizor și sono-terapeut, cu practică privată în apropiere de Viena, Austria.

Susține ateliere și seminarii, este președinta PCE Europe.

 

Arina Dogaru, ARPCP, Romania

Psihoterapeut centrat pe persoană, psiholog clinician, psihoterapeut de grup și entuziastă a spațiului Encounter.

Îmi desfășor activitatea în București (România), în același timp rămânând în contact cu comunitatea internațională și implicându-mă în proiecte și organizații care ne aduc împreună, așa cum este PCE Europe și grupul Encounter pe care îl propune.

Timetable

Keynotes:

(3 December – 5 December)

✓ Lore Korbei
„We are One Event?!”

The Process from I to we and the other way around

In the 1966 discussion with P. Tillich, C.R. Rogers stated that the human being is “hopeless social”, that he/she has a deeply rooted longing for relations.

E.T. Gendlin kept repeating that the preferred species for the human being is the human being, a fact also well known in the development of  the child. And he made clear that we are living bodies in continuous exchange, continous interaction with, i.e. one event.

But distinctions are to be made for the sake of “understanding” each other- including our intolerance and aggression.Both, Rogers and Gendlin, agreed on the idea  that the most personal is the most universal, both acknowledged the radical subjectivity of the individual. With this preamble – what are the implications for and what are the challenges of our daily psychotherapeutical work – as well in this pandemic situation?

Bio

Lore Korbei, DSA, MSC

Person-Centred Psychotherapist in Vienna since 1986, supervisor and trainer (ÖGWG) since 1996; Focusing coordinator for Austria nominated at the Focusing Institute New York since 2001.

Article in several relevant books and magazines: for supervision, different psychotherapeutical methods: encounter, dreams and focusing, Person-Centred including Focusing.

✓ Sheila Haugh

„We’re a Little Planet with a Lot of Hope”

Pictures from space show how beautiful our planet looks compared to those we can see around us. The colours of greens, yellows, blues and whites of our land, oceans and atmosphere create iconic pictures of planet earth that linger in our memory. We whirl around in a dark, cold space with no certain knowledge of any life existing other than our own. Down on planet earth we have been living through unprecedented times; times that have separated us from each other. We have experienced uncertainty and fear and many of us have experienced loss. Unsurprisingly, the pandemic has found many of us sometimes lonely, fearful and intolerant of the other. At the same time, the pandemic has shown us to be altruistic and concerned for the other. Many acts of concern and support are seen and applauded; millions and millions of other small acts of support and kindness go unreported and unnoticed other than by those whose lives are impacted and saved by these acts.

In this keynote I will present a view that the organising principle of the formative tendency helps us find a place in the universe and how we might view our progress and future as a species. I will consider how, on the micro level, the actualising tendency equips us  individually and as a group to respond to the world we find ourselves facing. The challenge of today in the face of loneliness, intolerance, pandemic and climate crisis is how we meet the coming decades with a realistic hope that brings energy and commitment.

Bio

Sheila Haugh is a person-centred therapist, supervisor and facilitator. A previous Chair of the British Association for the Person-Centred Approach and board member of the World Association for Person-Centered and Experiential Psychotherapies (WAPCEP). She is the author of a number of papers, has co-edited bookson person-centred theory and practice and most recently updated Learning and Being in Person-Centred Counselling (2020) by Tony Merry.

✓ Greet Vanaerschot
„Loneliness and Intolerance: Social Phenomena or Unmet Basic Needs?”

Are loneliness and intolerance social phenomena associated with a changing, more individualistic society? Or are they expressions of basic human needs that haven’t been met yet?

Is loneliness related to a lack of social contact? Or can you also feel lonely with a lot of friends around you? And what about intolerance? Is it increasing in our society? Is this related to lack of empathy for our fellow human beings? If so, what makes people lose their empathy for each other? I would like to address these questions in my lecture. If we better understand what loneliness and intolerance mean and which factors play a role in these, we can also better explore this with our clients and help them to find ways to connect more with others and with themselves.

Bio

Greet Vanaerschot, PhD., is clinical psychologist and person-centered experiential psychotherapist. She is professor of psychotherapy and coordinator of the psychotherapy training programs at the University of Antwerp, Belgium, and chief lecturer at the RINO psychotherapy training programs in Utrecht, The Netherlands.  She also works in private practice.

She published a lot of articles and chapters in books on person-centered and experiential psychotherapy, is one of the editors of the Dutch Handbook on person-centered and experiential psychotherapy (Lietaer, G., Vanaerschot, G.,Snijders, J.A., & Takens, R.J., 2008); and chief editor of the Dutch books Empathy, the secret weapon of psychiatrists and psychologists(Vanaerschot, G., Nicolai, N., & Hebbrecht, M., 2015) and Supervision as a process (Vanaerschot, G., Nicolai, N., & Daansen, P., 2021)

Round table:

✓ Etics
✓ Research

Pre-Symposium

(2 December)

✓ Manu Bazzano

„How to make Love to Your Data:
A short course on Post-qualitative Research and the Person-Centred Approach”

Despite their considerable differences, both quantitative and qualitative research now operate within the positivist paradigm which now governs the world of psychotherapy. Both methods fall short in capturing and embodying the intricacies, complexities and multiplicities of organismic human experience. This short course will provide participants with the knowledge and the tools to explore a third, nascent (non)modality: post-qualitative research, a mode of inquiry which draws on post-structuralism and Critical Theory and applies some of these ideas to psychotherapy, in particular to person-centred and experiential therapies.

The course will be experiential, theoretical and will include writing exercises. Participants are invited to bring one particular topic of research they wish to explore.

Bio

Manu Bazzano, PhD., is an author, psychotherapist/supervisor in private practice and an internationally recognized lecturer and facilitator. Among his books: Re-Visioning Existential Therapy (2020) Nietzsche and Psychotherapy (2019); Re-visioning Person-centred Therapy (2018); Zen and Therapy (2017) Therapy and the Counter-tradition (2016); After Mindfulness (2014); Spectre of the Stranger (2012); Buddha is Dead (2006);. He has been co-editor of Person-Centred and Experiential Psychotherapies Journal and is associate editor of Self & Society – Journal of Humanistic Psychology.

✓ Jo Hilton

Telling Our Stories – Re(storying), Re(searching) and Re(discovering)

Counselling and psychotherapy are forms of practice that rely on the experience of communicating our story to another person, whether we do that in our words, in our silences, in pictures or in the way that we use our body. We find ways of symbolising our emotions, desires and needs, and those aspects of the world, whether they be ideas, rules or living things that we hold dear. 

When we story our world, search and discover, we are doing the work of the re(searcher). When we restrict our curiosity to topics that can be squashed into numerical tables, or restricted to subjects that we feel comfortable in sharing, we might be missing something of value. 

This session is about giving ourselves permission to be open to a wide range of forms of research and to enquire how that might make a contribution to learning.  We’ll trouble the ways in which we can conceptualise power within research, and consider how we might strengthen those voices (including our own) that can easily remain unheard. 

We’ll look at some of the history of ‘truth claims’ – how different ways of conducting research have contributed to the wider pool of learning in different ways. We’ll look at what is expected of us when we move from what we might see as the simple act of telling our story into an autoethnography, or when a piece of writing becomes ‘writing as a form of enquiry’. We’ll also look at re-claiming the ‘case study’ and how a case study can make a difference.  

There will be a chance to work together, with short, focusedpresentations alongside time to share thoughts and ideas in small groups. 

Bio

Jo Hilton has a background in the arts, largely as someone interested in giving artists the chance to do what they do best. After training in the field of counselling and psychotherapy, she recognised the power of stories in the way we live our lives. Most recently, she has been working with students at the University of Edinburgh as they become the counsellors and researchers of the future. 

Post-Symposium

(6 December)

✓ Workshop with Leonore Langner

„Making Contact – Pre-Therapy in Person-Centred Practice”

The first of Rogers’ six “necessary and sufficient conditions” is that two people are “in contact”. In most psychotherapies, this point goes almost unnoticed as a self-evident basic prerequisite.

But what if my client has a limited ability to engage in contact? They may be severely demented, have emotional or cognitive limitations? How is person-centred practise even possible?

With Pre-therapy, Garry Prouty has shown a person-centred way to relate effectively to severely impaired clients.

This workshop offers insights into Pre-therapeutic theories and experiences in engaging with people whose perceptual possibilities lie outside the norm.

Using case studies, we will look at the manifold possibilities and the associated difficulties of establishing contact.

Bio

Leonore Langner BA, Person-centred psychotherapist, group psychotherapist, counsellor, supervisor and sound therapist, working in private practice in around Vienna, Austria.

Chair of PCE Europe and trainer at Peter Hess Academy (Austrian Institute for Sound-Massage-Therapy).

For many years I have offered therapy in geriatric and palliative care units, Pre-Therapy and nonverbal methods with clients in persistent vegetative state.

Workshops and lectures.

 

✓ Dion Van Werde

„Pre-Therapy and Working with moments of contact loss”

The main aspects of Pre-therapy will be presented again: contact, pre-expressive functioning, reflections of contact, existential alienation, etc. In this workshop, more time will be invested in working interactionally with the participants. Depending on which questions the participants bring, role playing, demonstrating and supervision of practice examples can be offered.

Especially „working in the grey zone“ will be addressed. This is about how to proceed when during a session, all of a sudden the contact with the client gets lost, and the client seems to disappear in an own world that seems unreachable, uncomprehensible, and maybe even bizar.

Bio

Dion Van Werde:
Belgian clinical Psychologist M.A. / Person Centered (PC) Psychotherapist, now living and working in Germany.

Supervisor of the Flemish Association for PC /Experiential Psychotherapy and Counselling. Member of the editorial board of the World Organization for PC / Experiential Psychotherapy.
Certified Trainer and Coordinator of the Pre-Therapy International Network. Trained by Prouty in Chicago, USA. He publishes on Pre-Therapy (see: www.pre-therapy.com under “references”), trains and supervises practitioners and teams, and gives lectures and workshops in 4 languages.

Worked for over 30 years in residential psychiatry in Belgium, with people suffering psychotic functioning, where he and his team translated Prouty’s Pre-Therapy into a multidisciplinary therapeutic ward milieu. Now living in Germany, working in an occupational rehabilitation service for people with multiple problems.

Contact: dionysius.vanwerde@gmail.com, Tel.: 0049 1788872743

 

Lectures and workshops

 

Jean-Marc Randin, psychologist, client-centered psychotherapist and trainer, living in Lausanne, Switzerland.

„Resentment: when the conflict begins (and can be solved) within ourselves”

The reflection I want to develop here has its roots in my work both as client-centred psychotherapist and as facilitator in encounter groups. In these groups people often try to better understand human relationships and its obstacles through an exploration of themselves at a deep level.
Conflicts at home, at work, with members of one’s family and so on are often realities that people in therapy are trying to solve. While doing so, they have to discover and understand where it comes from.
My point will be to show how much, in these personal situations, hate and resentment are not due to what someone has been exposed in a painful situation, even if this person has really been treated badly. These feelings come from inside the person, i.e. we are creating resentment within
ourselves, and we are responsible for it.
In the psycho-social field, there is a strong tendency to consider a person who has experienced a trauma mostly as a victim. I’d like to argue that this view is counter-productive. I prefer to consider the person who has experienced a trauma as doing something to cope with the strain. It
is what he or she does with it that is the real issue. It can develop hate towards the perpetrator(s), but it does not have to.
I intend to show the process in which change can happen when someone is stuck in the status of being a victim that “cannot do anything”.

 

✓ Manu Bazzano

„Solitude, Interdependence, and the PCA”

There appear to be two fundamental longings in human beings: the first one is the yearning for relatedness and meaningful interaction, dialogue, and connection; the second longing is for space, solitude, and autonomy, the desire to satisfy our equally powerful need for separateness and individuality. Arguably, all human love and dialogue is an attempt to reconcile these two equally important longings and attain ‘constancy’. How can this reconciliation be achieved in life as in therapy at times of crisis and global challenges?

 

✓ Dion Van Werde

 Pre-Therapy

„Pre-Therapy“, a person centered way of offering reconnection.

In this workshop, Dion will present Pre-Therapy as developed by Dr. Garry Prouty (1936-2009).
He will situate Prouty in the world of Person-Centered Psychotherapy, and will demonstrate this way of working with people who are out-of-contact due to reasons of e.g. psychosis, mental handicap combined with mental problems, onset of dementia or moments of contact loss in an ongoing psychotherapy or counselling.

In Pre-Therapy, „contact“ and „pre-expressive functioning“ are key concepts. They help to define a framework in which all unusual, out-of-contact, so called „symptomatic“ behavior (as in psychosis e.g.), is seen as meaningfull and is taken as a starting point for empowering interaction.

The phenomenological method of giving „reflections“ means to empathically name and describe the common reality present, in a very concrete and non-directive way. This kind of contact work invites the person who is imprisoned in his/her ideosyncratic world and suffering from it, to reconnect again with the surrounding world, to get in touch with his/her feelings, and relate to others in a socially understandable way.

Coming out of the isolated reality by increased awareness, means more contact-functioning and vice versa. This results in the step from pre-expressive to expressive functioning.  Contact is re-established.
Contact proves to be reconnection, being an antidote to existential alienation.

✓ Lore Korbei (Vienna),  Joachim Sauer (Salzburg)

Workshop

The late Rogers accentuated the creativity of dreams, Gendlin book “Let your body interpret your dreams” was edited in 1986. Working with dreams is opening new perspectives and therfore a new way of being with yourself and others. After a short theoretical introduction, we want to emphasize the practical side with demonstrations.
The accent will be laid on our ”Dark Sides”, the one not so accessible to us during day time.

 

✓ A look at the Introjected Values of Neoliberal Capitalism. The Development of the Neoliberal-Capitalist Ideology Scale (NCIS).

Marc Alexander Dreßler, & Stephen Joseph

School of Education, University of Nottingham

In current research on causes of “mental disorders”, there is a great emphasis on the individualisation of human suffering. Systemic reasons for human suffering seem to receive a marginal interest. The PCA view challenges this emphasis: The solution to psychopathology means creating a much more accepting and empathic social environment (Bohart, 2017). Instead of being intolerant to individual differences and blaming the individual for its own suffering, the causes for “psychopathology” are located in conditions of worth (Rogers, 1959).

This paper investigates if the neoliberal capitalist system, with neoliberalism as its ideological core, and capitalism as the structural force, might be creating conditions of worth. For this purpose, a neoliberal-capitalist ideology scale (NCIS) was developed. In an online questionnaire, 156 participants completed both the NCIS and the Authenticity Scale (Wood et al., 2008). Participants who scored highly on the NCIS also scored significantly higher on the self-alienation subscale of the Authenticity Scale. No significant associations were observed between the NCIS and the two other subscales, Accepting External Influences, and Authentic Living. This might be an indication that neoliberal-capitalism is indeed a condition of worth hindering us from accessing our intrapsychic processes, especially those Bohart termed “self-organizing wisdom” (Bohart, 2017). This self-alienation would be a cause of loneliness and intolerance itself. It is an isolation from our true selves and an intolerance towards ways of being which differ from the ideals of neoliberal-capitalist ideology. It might be important for us psychotherapists, especially person-centred therapists, to look at the influence of neoliberal-capitalist ideology on our clients, but more importantly on us. A therapist’s congruence is one of the necessary and sufficient conditions of therapeutic personality change (Rogers, 1957). If we are alienated from ourselves, we might be perpetuating neoliberal-capitalist conditions of worth.

References

Bohart, A. C. (2017). A client-centered perspective on ‘psychopathology’. Person-Centered & Experiential Psychotherapies, 16, 1, pp. 14-26.

Rogers, C. R. (1957). The Necessary and Sufficient Conditions of Therapeutic Change. Journal of Consulting Psychology, 21, pp.95-103.

Rogers, C. R. (1959). A theory of therapy, personality, and interpersonal relationships, as developed in the client-centered framework. In: Koch, S. (Ed.) (1959). Psychology: A study of a science, study 1, volume 3. New York: McGraw-Hill, pp. 184-256.

Wood, A. M., Linley, P. A., Maltby, J., Baliousis, M., & Joseph, S. (2008). The Authentic Personality: A Theoretical and Empirical Conceptualization and the Development of the Authenticity Scale. Journal of Counseling Psychology, 55, 3, pp. 385–399.

 

PCE Encounter Group on the Theme of the Symposium

The association PCE Europe, the patron of the symposium, is currently in the process of living up to the name “network” – in the spirit of this networking, the PCE Encounter Group was recently founded. With this, we want to provide a framework that facilitates contact and exchange among our international colleagues. Giving our members the possibility to get to know each other on an individual and deeper level in a more personal way we hope that bridges can be built from person to person, even across national borders.

Our special approach offers encounter groups as a powerful opportunity in these difficult times by enabling contact as a valuable resource.

This is what this symposium is all about.

The PCE Encounter Group would like to do this actively by meeting for the first time not only online, but face to face (if the Symposium can take place face to face) and by dealing with the theme of the symposium “Loneliness and Intolerance”.

Organising team of the Encounter Group during the Symposium:

Leonore Langner BA, APG•IPS, Austria

Person-centred psychotherapist, group psychotherapist, counsellor, supervisor and sound therapist, working in private practice in around Vienna, Austria.

Workshops and lectures. Chair of PCE Europe.

 

Arina Dogaru, ARPCP, Romania

Person-centred psychotherapist, clinical psychologist, group psychotherapist and Encounter enthusiast.

I work in Bucharest (Romania), while staying in touch with the international community and being involved in projects and organizations that bring us together,  such as PCE Europe and the Encounter group it proposes.

 

 

Scroll to Top