Specificul tulburarilor somatoforme in abordarea centrata pe persoana

Vizualizari: 2364

 

 

Cam cum se descriu clientii cand vin la terapie? De cele mai multe ori ca fiind blocati, ca fiind inconjurati de un zid, ca fiind fara iesire….aceasta exprimare metaforica este foarte des regasita, in mai toate situatiile, indiferent de categoria nosologica in care pacientul este incadrat. Si in cazul pacientilor cu afectiuni psihosomatice descrierea e relativ asemanatoare: “ma simt incapabil de a face multe din lucrurile care imi placeau inainte, nu mai indraznesc sa …; simptomul asta ma limiteaza , imi restrictioneaza mult viata.” Toata atentia e concentrata pe ceea ce nu merge bine in viata lor, scopul principal devine acela de a inlatura obstacolul, pierzand intr-un fel directia catre care se indreapta si ceea ce vor sa obtina in viata. Blocajul, zidul care ii inconjoara ii fac sa se simta limitati nu numai ca posibilitati existente, ci si mai grav, limitati ca si creatori de posibilitati. Potentialul propriu, resursele personale sunt trecute in stand-by. 
Ceea ce psihoterapia face, este de a repune persoana in contact cu sine ca si fauritor de vise, constructor de planuri, “facator” si “alegator”. Este felul in care si psihoterapia centrata pe persoana vede psihoterapia: ca descatusare a posibilitatilor existente, restante si actualmente uitate sau ratacite. Rogers afirma (1969) ca “fiinta umana are engramata o tendinta la actualizare prezenta in fundal, care tinde sa dezvolte si sa stimuleze toate capacitatile organismului si sa-l impinga spre autonomie”. Ea poate fi descrisa si ca o “presiune biologica a organismului de a-si indeplini destinul genetic” (Maddi, 1966). Astfel in relatia cu clientul, terapeutul porneste de la ipoteza ca acesta are capacitatea de a-si determina propriile directii constructive in viata. Manifestarile psihopatologice apar cand omul nu isi asuma responsabilitatea pentru sine si pentru propriile actiuni, cand se alieneaza de ceea ce este el in realitate. 
Regasim aceasta alienare, la cote destul de inalte, si in cazul pacientilor psihosomatici. Ei sunt straini fata de tot ce misca in ei ca traire emotionala. Diferentierea intelesurilor personale in experientiere este rudimentara si globala, experienta fiind vazuta si descrisa in termeni de alb/negru. Exista un blocaj semnificativ al comunicarii interne, o lipsa de luare in contact a propriei interioritati. 
Atat in cadrul psihoterapiei centrate pe persoana cat si in cadrul altor abordari, se constata “o surprinzatoare conformitate privitoare la descrierile acestui gen de tip de pacienti, dincolo de diferente. Incepand chiar cu Freud, si continuand cu alti autori mai recenti precum Marty, Sifneos, Mitscherlich, descrierea acestor pacienti este ca “fiind mai mult sau mai putin incapabili sa intre in contact cu sentimentele lor”. Mai mult, ei nu pot verbaliza aceste sentimente. Sifneos (1973) a introdus termenul de alexitimie –care inseamna “incapacitatea de descifrare a propriilor emotii/sentimente si de a le exprima prin cuvinte”. 
 
 
Dana Ploesteanu






Nu exista comentarii



 
Toate drepturile rezervate copyright © A.R.P.C.P
Este interzisa preluarea continutului fara aprobarea A.R.P.C.P
Webdesign portal by Web Style Expert

Formare psihoterapie